Am multe de spus și totuși atâtea piedici. Mă împiedic de emoții netrăite, ascunse și sfioase.

Mă bucur că uneori reușesc să plonjez un pic mai aproape de iluzoriul fund al oceanului nemărginit al ființei mele. Mici momente cu trăiri intense, puternice care mă costă. Pentru că doare și uneori simt că nu mai am aer. Și senzația asta mă sperie și mă face să fug.